Cel mai adesea, cred că ne alegem profesia în funcție de ceea ce trăim, cu precădere în funcție de ceea ce ne impactează mai mult pe parcursul dezvoltării noastre, din copilărie până în adolescență. În cazul meu cel puțin, această regulă se aplică. Am o istorie de viață complicată, presărată cu multe pierderi petrecute foarte timpuriu, care mi-au clădit prea repede o identitate prea matură în raport cu vârsta mea cronologică.
În același timp, copilul care eram odinioară a supraviețuit știind să se facă plăcut, construind măști pentru ca ceilalți să îl iubească, până într-acolo încât am ales o meserie pe care ceilalți au gândit-o pentru mine. Așa am absolvit cibernetica în 2005 și de atunci profesez ca analist de date, cercetând comportamentul de consum al oamenilor din diverse industrii.
Acum 5 ani însă, în timpul pandemiei, au căzut mai multe măști sau cel puțin, s-a dat startul la chestionarea lor. Am început prima tranșă de analiză personală, și totodata m-am înscris la facultatea de psihologie. Și a fost alegerea mea. A pornit din suferință și din nevoia de a trăi mai bine cu mine. Terapia personală mi-a dezvăluit încet-încet cine sunt eu cu adevărat și ce vreau (procesul), iar demersul academic m-a ajutat să înțeleg principiile și felul în care se produce transformarea (metodele).
Consider că formarea continuă și analiza personală trebuie să însoțească orice bun terapeut. Așa că eu sunt permanent în lucru. Și în același timp, simt că am ajuns într-un moment în care pot spune că am câteva unelte pentru a însoți și pe alții pe acest drum.
Iar în terapie, un aspect important îl reprezintă relația dintre psihoterapeut şi pacientul său – relație care crește organic şi este generată deopotrivă de experienţele, gândurile şi sentimentele amândorura.
Te invit deci să descoperim și să înțelegem împreună cum poți să ajungi să te simți mai împlinit cu tine însuți și cu ceilalți.
Alexandra Petrescu | Psihoterapie 
Lasă un comentariu